Românul are niște vorbe:
– „lasă, fă tu copii, că bani se găsesc”
– „tu fă copii, că sigur nu mor de foame”
– „noi am fost zece, așa săraci cum am fost, și n-am murit”
În traducere: îți permiți, nu-ți permiți, tu fă-l. Educat, needucat, curat, necurat, cineva îi va da un bănuț când îl va vedea desculț, la -20 de grade, cu aurolacul la gură, spălând parbrize la semafor, iar acela sigur nu va fi statul român. Că n-are voie, că statul nu-i familie și nici Dumnezeu.
Asta e mentalitatea pe care nu ai voie să încerci să o schimbi.