Un dialog banal, între mine și Univers:
– Da’ ce mai faci, Cristinele? Pari cam relaxat azi 😈…
– Păi, uite, chiar sunt. Am pornit spre Timișoara mai dimineață, am lăsat casa în regulă, mașina e reparată, plinul e făcut, muzica e bună… Nici 11 nu e și deja suntem la Onești.
– Aha, ok. Auzi? 😈 „Mașina e reparată” .. da’ ce părere ai de becul ăla roșu, care arată ca o baterie pe bord? 🖕🖕🖕
– WTF?!
– … (tot eu, după câteva minute) Auzi, Universule? Dar tu o știi pe Alina?
– Ce, bă?! 🤬🤬
– 🖕.