Gânduri de programator textier.
Treaba cu tratarea clienților ca parteneri, pe principiul „e interesul meu, ca prestator de servicii, ca tu să faci bani ca să îți permiți să mă plătești”, e cu două tăișuri. Unii înțeleg și te asimilează ca parte integrată a afacerii lor, iar colaborarea ține ani de zile. Alții te văd că pe o piedică în planurile lor de expansiune, o colecție de negativism, ca și cum le-ai face concurență sau ai pune stăpânire pe business-ul lor. Și îți dai seama, la un moment dat, că timpul tău poate fi plătit oricum, dar faptul că la ora 8 jumătate seara te gândești mesaje de genul ăsta, în loc să faci orice altceva, începe să devină problematic.