Cum am făcut primii pași în programare? cu Pascal

Se întâmpla prin 2002, clasa a VII-a. Colegii mei de-atunci își amintesc foarte bine că plăteam o alocație întreagă pe lună ca să facem o oră de „informatică” la școală. În realitate, noi dădeam bani ca să furăm jocuri pe dischete, când „profesoara” (o prostoaică) își găsea de lucru orice altceva decât să ne explice ceva. Nu am învățat programare acolo. În schimb, aveam acasă un Olivetti cu un 486 de vreo 25 mHz.

Primisem de la un văr (cu vreo 5 ani mai în vârstă) o aplicație DOS care îmi spunea câte zile și câte ore sunt de când m-am născut. Era în românește, mă întreba ceva, scriam ceva și îmi dădea altceva. Cum naiba era posibil?

M-am dus la individ cu vreo 5-6 dischete (vreo două erau de backup), am ridicat o versiune Pascal de la Borland, am cărat-o cu succes lângă punga cu sifoane și am instalat-o pe Windows 95 cam într-o oră și ceva. Am început să programez, când în școala generală se plătea cu ora pentru a deschide Word 98. Fără internet. Fără tutoriale. Fără manuale. Fără profesor. Citeam doar instrucțiunile din alte programe și le așezam în altă ordine pentru a-mi da seama de semnificația fiecăreia.

Primul meu program l-am creat ca să-mi facă o sumă. Apoi o diferență. Apoi să-mi spună cât este X într-o ecuație. Au urmat încercări cu formule din fizică și am trecut la a face câteva glume cu afișarea unor mesaje în funcție de tasta apăsată. Atât.

N-a fost pentru școală, pentru că nu făceam informatică în școală. N-a fost pentru notă pentru că nu sunteți analfabeți. A fost pentru că-mi plăcea mie ca un program să mă întrebe ceva în română, să-i răspund iar apoi să-mi ofere un rezultat. Atât.