O matematică şi doi Dumnezei… sau mai multe matematici şi un Dumnezeu?

Matematica e una dar când te duci la facultate îţi dai seama că de fapt e mai multe. De fapt nu e o matematică împărţită în mai multe ramuri (geometrie, algebră, analiză, etc.) ci mai multe matematici de mai multe tipuri. Şi acum îmi cer scuze pentru firele mai religioase, dar e ca şi cum ai spune că-s mai mulţi Dumnezei împărţiţi în alţi Dumnezei dar care de fapt nu alcătuiesc un singur Dumnezeu. Fie asta, fie încă din anul o mie opt sute şi ceva, de când se studia o matematică mai serioasă, au existat persoane cu deficite în ale alfabetului.

Aşadar sunt mai multe matematici. Vreo trei. În mod logic şi corect gramatical poţi folosi termenul matematici atunci când îl iei ca pe adjectiv atribuit unor termeni. Spre exemplu: termeni matematici. Dar în fine – există mai mulţi Dumnezei şi poate vreo câţiva Sfinţi Duhi. Iarăşi, fără ofense religioase.

Şi sunt diferente, adică la o matematici studiezi un termen conjugat, la cealaltă matematici afli că de fapt ăla nu e termen conjugat ci e vector, care la fizică (care e una) afli că e ceva de care n-ai auzit în viaţa ta. Dar se notează la fel, arată ca şi cum Vincent şi-ar face tablou cu urechile egale şi se calculează în alte contexte. Şi, ca să fie totul mai în regulă şi că mai există vreo cinci Dumnezei, la fiecare matematici în parte exista un profesor aparte care-şi dă notaţii internaţionale la soluţii proprii –

„Să zicem că notăm necunoscuta asta cu e” .

– care termen în limbajul matematicilor înseamnă o constantă. Dar la geniul pustiu ce se arată – e variabilă. Deci matematicile unu se contrazice cu matematicile doi. Sau ar trebui probabil să trimitem la învăţarea alfabetului grecesc, numai să nu se confunde cu razele gama şi centrul optim – căci acolo sunt alţi termeni pe care nu-i predă la matematici trei.
Aşadar, câţi Dumnezei să fie?