Viitorul instabil al informației

Cred că toți blogării știm cât de mult subiectivism există atunci când vorbim despre blogosferă și informația pe care o aflăm de aici. Cum spunem că presa este manipulată politic și cum doar noi suntem cei verticali în privința informațiilor transmise. Desigur, astea sunt principii cândva de mult apuse, iar, după ce capeți experiență și cercetezi puțin, îți dai seama că, de fapt, simplitatea asta va crea cu adevărat haosul.

Blogosfera nu va putea înlocui niciodată presa, dar face parte din ea

Asta înseamnă că a 4-a putere într-un stat democratic se mărește cu fiecare cont de blogspot deschis și cu fiecare postare făcută de un internaut. Chiar dacă sunt comentarii sau articole, un punct de vedere se propagă și el devine, ulterior, o informație. Să-i spunem evoluție.

Apoi, cu fiecare blog creat, crește și aria de acoperire. Avem mai multe bloguri răspândite pe teritoriul României, înseamnă, automat, că informația pleacă din mai multe surse și ajunge pretutindeni la cel care o cere. Imaginați-vă harta de la Orange, cu acea pată portocalie care se intensifică cu cât apar mai mulți blogări pe o singură zonă și cum apar alte pete când este plasată o antenă. Un adevărat deliciu pentru devoratorii de informație.

Numărul blogărilor afectează veridicitatea informației

Când vorbim de blogosferă, automat ne referim la mediul online. Nu putem lua locul presei scrise pentru că nu ne permitem, dar putem parafraza: „Cine nu are un om politic în spate să-și caute”. Fiind mai multe și mai concentrate, blogurile regionale se iau, deseori la trânta cu ziarele locale și, astfel, apar conflictele: Presa scrie după cum i se dictează, blogosfera îi răspunde. Apoi ziariștii își fac bloguri și atacă din nou, gândindu-se, în același timp, la principiile jobului pe care îl au. Este just să credem că fiecare are scopul lui și este normal ca aceste diferențe să apară.

Totuși, când numărul blogărilor crește, informația are de suferit. Dacă avem, să zicem, 1000 de bloguri într-un singur oraș de câteva mii de locuitori, deja vorbim de o suprasaturare. Pentru că ar fi imposibil ca, dintr-o mie de articole distincte cu același subiect să găsești aceeași informație de fiecare dată. De fapt, sursa poate fi identică, elementele cheie, dar, dacă orginialitatea își urmează cursul, atunci cel puțin 1/1000 va face confuzie între subiectiv și obiectiv.

Și am putea zice că acest 1 la mie este un caz fericit și că nu contează. De fapt, contează, pentru că informația se caută pe internet, nu se livrează. Se poate ca acest individ să fie primul găsit, citit, iar evenimentul să fie denigrat la scală înaltă. Chiar dacă 99,9% sunt de altă opinie, în fond va conta cel care va fi găsit și va fi citit.

1 la mie este cazul ideal, dar sunt 1000 de articole originale

Cum fiecare blogăr își lasă amprenta, 1 la mie va fi punctul distinct. Imaginați-vă acum că faceți un sondaj de opinie. Întrebați 1000 de persoane despre o culoare și veți observa câte răspunsuri distincte primiți. Apoi luați fiecare pată de culoare și puneți-o pe o foaie albă de hârtie. Cam așa arată blogosfera. Acoperiți cu o folie semi-transparentă și obțineți informația. Chiar dacă un blogăr este mai influent, el nu are decât o răspândire mai mare sau mai intensă. Dar mai vin 999. Deja nu mai putem vorbi de harta de la Orange, ci vorbim de un mic haos al informației.

Bineînțeles că sfera imaginației unui blogăr nu poate pleca cu mult mai departe de influența pe care crede că o are și importanța pe care i-o dă. De aceea blogării sunt un model pentru cititori și mulți își doresc să facă parte din acest fenomen numit blogosferă.

Oare, în goana după trafic, seo și influență, se mai gândește cineva și la informație?