\u00cengenunchez \u00een fa\u0163a altarului si ignor zgomotele de t\u00e2rfa bocitoare pe care le scoate stri\u0103atura asta de om. Si se mai nume\u015fte preot. \u015ei-ar da viata pentru Dumnezeu. „Spiritul conteaz\u0103” l-au inv\u0103\u0163at s\u0103 zic\u0103. \u015ei iat\u0103-l cum boce\u015fte pentru S\u00e2ngele lui. Ipocrit. „Am privat un om de-o m\u00e2n\u0103. De-o m\u00e2n\u0103 „sf\u00e2nta”. I-am \u00eenfipt un cutit \u015fi l-am l\u0103sat s\u0103-\u015fi jeleasca durerea. Nu m\u0103 ierta Doamne c\u0103 nu vreau. Nu m\u0103 umilesc. Nu m\u0103 prostesc \u0103a n-o s\u0103 mai fac. O s\u0103 mai fac, \u015fi-o s\u0103 repet tot ce-am f\u0103cut. Acelea\u015fi p\u0103cate. Nu m\u0103 lua de oaie cum nici eu nu te iau de cioban, nu te a\u015ftepta s\u0103 mai \u00eengenunchez sau s\u0103 vin s\u0103 vorbesc cu un tablou pictat de-o m\u00e2n\u0103 mai p\u0103c\u0103toas\u0103 ca cea care s\u00e2ngereaz\u0103 acum, aici.”<\/p>\n
M\u0103 ridic. Trec printre oameni. Se ridic\u0103 o femeie. M\u0103 urm\u0103re\u015fte. M\u0103 opresc. \u00cemi pune m\u00e2na pe um\u0103r. „Stai”. „Ce?”. „Tu nu \u015ftii, vino s\u0103-\u0163i explic”. In mod normal i-a\u015f lua capul \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u015fi a\u015f lovi-o de crucea lui Hristos – dar o curiozitate m\u0103 macin\u0103. „Ne vezi pe tot\u0163 aici, c\u0103 st\u0103m \u015fi ne rugam.” Iar pune m\u00e2na pe um\u0103rul meu. M\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 ie\u015fim. Ies. \u00cemi arat\u0103. „\u00cei vezi pe to\u0163i cum stau aici. To\u0163i au devenit credincio\u015fi peste noapte”. Nu m\u0103 mir. A\u015fa se \u00eentampl\u0103 mereu. M\u0103 ia de um\u0103r si m\u0103-ndeamn\u0103 s\u0103 merg mai departe. \u00cemi arat\u0103 iar. „De acolo, se zice ca ar fi venit”. „Cine?”. „Mesia”. „Ce Mesia?”. Tace. Ia m\u00e2na de pe mine \u015fi pleac\u0103. M\u0103 face s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc.<\/p>\n
A trecut prea mult timp de-atunci. 10-15, poate chiar 20 de ani. Nu m\u0103 intereseaza c\u00e2t. R\u0103zboiul cu Federa\u0163ia a omor\u00e2t patru milioane de oameni dintre care dou\u0103 milioane i-au sacrificat pentru „ordine \u015fi disciplina”. \u015ei iat\u0103-i. \u00cen loc s\u0103 lupte ei se roaga. At\u015feapt\u0103 ca al\u0163ii s\u0103 se sacrifice s\u0103 schimbe ceva. Tipic. Sunt s\u0103tul. \u00cemi vine s\u0103 r\u0103cnesc. P\u0103m\u00e2nt, noroi, chi\u015ftoace de \u0163ig\u0103ri, cutii de bere. Credin\u0163a cu suflu de alcool. \u015ei se cac\u0103 pe ei c\u0103 le-a venit un salvator. Nu exist\u0103.<\/p>\n
Plec. \u00cemi grabesc pasul. Alerg. Nu cunosc pe nimeni aici. Nu vreau s\u0103 cunosc pe nimeni. Urmez drumul care duce spre acel loc. „Le era fric\u0103 s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 vad\u0103, sau le era frica s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 nu se \u00eentampl\u0103 nimic. La\u015fi.” Drumul \u0103sta duce afar\u0103 din localitate. Pe indicator nu se mai vede dec\u00e2t „Pos…”. Restul e ruginit. Incepe s\u0103 ploua. M\u0103 doare. Ignor. Alerg mai departe. M\u0103 opresc. „E acid\u0103”. Ma a\u015fez. „-De ce m-am intors?”<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"