Expresii inconfundabile, gesturi, originalitate -oameni. Cum se poate ca oamenii sa traiasca in aceeasi lume, in acelasi timp, si sa gandeasca totul la poluri realmente opuse? Cum se poate ca un om sa gandeasca atat de optimist, incat poate schimba soarta lumii, iar altul sa-si imagineze sicriul? Cum\u00a0poate fi criticat asa ceva?<\/p>\n
Ai pierdut o\u00a0afacere, ai luat o nota stupida la liceu. Ti-ai ratat o sansa, vii acasa si iti zici: „Va fi mai\u00a0bine”. Dar sa fim seriosi, ca inca mai regreti ceea ce ai facut. De ce? Pentru ca acel „va\u00a0fi mai\u00a0bine” ti l-ai trantit singur in nas, pentru ca nu este nimeni care sa te convinga ca va fi asa, pentru ca vine Sf. Petru si te-ntreaba: „Cum va fi mai bine?”. Stai te gandesti bine, si habar nu ai. Mentalitatea ta inca mai zboara la actiunile anterioare. Si incepe „marea judecata” : „De ce nu am lucrat la X, de ce nu am facut Y, de ce nu am ascultat de A,B sau C?”. Ei bine, nu ai lucrat mai mult la X, pentru ca pe moment nu era nevoie. Y-ul nu era necesar, ba chiar nu avea ce cauta intr-o altfel de situatie, si sa fim seriosi ca: A,B si C povesteau amintiri din copilarie si habar nu aveau despre ce era vorba. Cam astea ar fi raspunsurile si cam asta ar insemna ca te judeci degeaba.<\/p>\n
Dar sa revenim la intreabarea: „cum va fi mai bine?”. Pai in primul rand inca mai traiesti. In al doilea rand nu te impiedica nimeni sa nu mai incerci o data. Aaa, ca ai fost abandonat de cei din jur? Asta e problema lor. Tu mai incerci o data, si inca o data. Si mai ratezi o data, si mai incerci o data. Ce ai de pierdut? Nimic, inafara de timp, iar timpul este o resursa nelimitata.<\/p>\n
Sfaturile sunt, cateodata, cele mai idioate vorbe care le poti auzi. Si probabil ca asta nu stiai. Sa zicem ca ai probleme cu dragostea. Stii ce e aia, nu? Chestia aia cand umbli de nebun(a) dupa unu\/a si nu stii ce Dumnezeu te atrage atat de mult la el\/ea. Esti deprimat(a) si toata lumea iti sare in ajutor. Si vine clasica vorba: „nu merita”. Deci persoana care a zis asta habar nu are despre cine este vorba, nu stie sa distinga un sentiment de o prostie, si zice ca ar fi mai bine sa dea un sfat. Crezi persoana asta care iti zice? E problema ta. Insa sa fim seriosi ca indiferent de vorba, tot ca un r**** te simti.<\/p>\n
Nu ar trebui sa te gandesti ca „esti prea bun(a) pentru ea\/el”. Vei ajunge nicaieri, Va fi o explozie de sentimente in lant. De la regret ajungi sa te gandesti ca ai neglijat trecerea timpului si apare indiferenta. Asta inseamna ca o perioada de timp practic nu ai existat. De aia apare sentimentul „nasol”, nu crezi? Si astfel, cu ce te avantajeaza ca esti prea bun(a), cand te gandesti ca nu ai fost destul de bun(a). Ia un moment, uita-te in jurul tau si vezi oameni – oameni care zambesc, oameni care plang, oameni extrovertiti, introvertiti, apatici, simpatici, antipatici, vii si morti. Apoi gandeste-te, ai luptat indeajuns sa castigi? Sau poate ai inceput o lupta si acum intelegi ce inseamna un atac, dar nu si infrangerea. Mai stai o clipa uita-te inapoi… ce ai avut, uita-te in prezent cum incerci, uita-te in viitor la posibilitate. In doua clipe, te ridici si continui ceea ce ai inceput. O alta strategie, un alt inceput, o noua sansa – aceeasi lupta. Chiar daca nu vei reusi, vei pleca invingator pentru ca ai luptat pana la capat. Vei pleca invingator pentru ca dispare regretul, pentru ca nu ai luptat degeaba… si asta e cel mai important.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"