Judecand dupa ultimele aspecte ale cuvintelor, as putea zice ca ele evolueaza pe zi ce trece. Si nu zic asta doar ca sa scriu al 5-lea volum.<\/p>\n
Iata asadar o parte din ultima forma a cuvintelor din zilele noastre:<\/p>\n
„Hey” –\u00a0cuvant aparent primitiv, este de fapt imprumutat din limba engleza si inseamna: „salut”. Este foarte des intalnit in zonele urbane, mai ales in randul celor care considera ca a spunde „hey” ii fac sa para mai originali, ca doar „salut” poate spune oricine, dar un cuvant din 3 litere, dintre care ultima „Y”, mai greu.<\/p>\n
„A?” – cuvant frecvent, de asemeni in zona urbana. Se foloseste de regula in locul lui „poftim”, „cum ai zis”, „ai putea repeta, te rog”. Interesant, apare in convorbirea celor ce se plictisesc sa iti adreseze un cuvant intreg, si iti acorda atat de multa importanta incat o litere este mai mult decat suficienta.<\/p>\n
„\u0102\/U\u0102” – cuvintele astea sunt extrem de interesante.\u00a0Evoluate din apelativul\u00a0„b\u0103”, ele tind catre oameni civilizati care nu fac discriminari rasiale.
\n[De ce sa se simta femeile jignite atunci cand li se zice „fa”, e mai simplu, mai practic, si cel mai important e\u00a0fara efort de pronuntare]<\/p>\n
„\u0102u\/\u0102i”\u00a0– atunci cand strigi pe cineva, nu are rost sa iti consumi neuronii pentru a a-ti aminti numele persoanei respective. Pur si simplu adreseaza-i unul din aceste cuvinte, cat de tare poti, eventual si foarte lung, anexeaza-i si o injuratura ca la carte, si esti sigur ca ai atras atentia care ti se cuvine.<\/p>\n
„Aha” – Altadata folosit ca interjectie cu sensul de „te-am prins”, acum se foloseste foarte des cu sensul cuvantului „da”, sau al expresiei verbale „am inteles”. Ce tot atat „da”?
\n[Toata lumea zice „da”. Toata lumea „intelege”. Eu sunt mai deosebit, in trei litere de vanatoare iti scot toata expresia, ca sa vezi ce repede m-am prins.]<\/p>\n
„Ha?” – Desi cateodata pare ca echivaleaza cu „A?”, nu este tocmai asa. Persoana care foloseste acest cuvant vrea sa demonstreze ca a inteles de fapt explicatia, dar nu se prinde unde vrei sa ajungi. Iata, asadar, acel „h” trece cuvantul la o intreaga fraza: „Inteleg ce vrei sa zici, ca nu sunt prost, dar nu inteleg de ce imi zici mie asta. Ia mai spune inca\u00a0o data cu alte cuvinte.”. Se poate zice ca acest „ha” reprezinta una din revelatiile evolutiei.<\/p>\n
„\u00ces\/\u00cei” – Foarte des intalnite. Poate chiar cel mai intalnite dintre cele mentionate mai devreme. Apare apare pe aceleasi proportii in zona rurala cat si in cea urbana. Se doreste a capata sensul ferbului „a fi”.
\n[Adevarul ca „eu sunt” e demodat de mult – „eu is” aici e viitorul.]<\/p>\n
„\u0102\u00e2\u00e2[lung]” – Parea a fi folosit doar in perioada copilariei, atunci cand nu le convenea ceva. Echivalentul involutiv ar fi „iar trebuie sa fac asta?” \/”iar vorbeste ala?”. Denota lipsa interesului.
\n[Adica stai putin…daca pe mine nu ma intereseaza ce zice ala, de ce trebuie sa ii acord atat de mult respect incat sa scot pe gura 3 cuvinte pentru el, am dreptate?]<\/p>\n
„Ho” – Intr-adevar, este vorba despre clasicul „ho” folosit ca versiune beta la animale. Scopul acestui cuvant: „Stop”, „incetineste”, „stai”, „opreste” (din mers). Acum, varianta noua si imbunatatita, folosita in special pentru oameni, ofera acestora posibilitatea de a se indemna reciproc spre a opri orice fel de actiune. Astfel, avem: „ho\/taci”, „ho\/nu mai manca”, „ho\/ nu mai bea”, „ho\/nu mai scrie”..etc.
\n[Daca tot ai inceput sa faci ceva, pana iti zic eu sa te opresti, tu deja iti termini treaba si nu mai are farme; acum iti zic „ho” si sunt fericit!]<\/p>\n
[„Ioi” – iese din critica la cererea cititorilor]<\/p>\n
„Ia” – Seamana izbitor de bine cu verbul a lua, insa este de fapt sinonim al cuvantul „uita-te”.
\n[Nu stiu sa iti explic, am vazut un eveniment atat de important, incat nu am timp sa iti zic sa te uiti, dar vreau sa te anunt asa ca: „Ia la ala”.]<\/p>\n
„Io” – E vorba de mine… alte vocale dar tot „eu” sunt.
\n[N-as fi original daca m-as prezenta altfel. Iar eu fara originalitate nu pot trai, intelegi?]<\/p>\n
„Yeeey” – Cuvant imprumutat in latinitatea sa din limba engleza. O „alintare” as putea numi, a cuvntului „yes”. Din pacate pentru cei care il folosesc atat de des, exista si in limba romana un cuvant din trei litere [ura] care ii poate lua cu usurinta locul, fara a mai fi nevoit sa zici: „am reusit, sunt fericit”.\u00a0
\n[Ce, limba romana o stie tot prostu’, eu stiu engleza argonata si jargonata, nu ca altii..da?]<\/p>\n
Mai sunt multe cuvinte evoluate ce nu au fost cuprinse in acest volum [probabil va exista partea a 2-a], dar sunt curios acum :daca in evul mediu oamenii aruncau sunete ciudate pentru a comunica, viitorul cum va suna?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"