Cred ca\u00a0imi permit sa incalc o regula care mi-am propus-o pe acest blog si anume sa scriu ceva despre mine. Cam ce fac si apreciez eu, precum si ce consider eu a fi stupid – voi incerca sa le exprim printr-o mini serie de articole care, daca vor fi citite nu vor putea fi criticate pentru ca „caracterele nu se discuta”.<\/p>\n
Astfel ce-ar fi sa incep eu prin viziunea mea fata de prostie. Un subiect filosofic chiar – pentru ca tuturor ne place sa numim cel putin o persoana pe zi ca fiind proasta, idioata sau tampita. Vedem pe cineva ca greseste, gata e prost. Face ceva deosebit: e prost. Am zis „noi” sa ma includ in randul lor, dar eu nu sunt chiar asa. Daca cineva se impiedica si cade, eu nu ma opresc din mers doar ca sa scot sunete animalice (complex inteligente) pentru a-mi exprima sentimentele fata de persoana respectiva. In primul rand nu mi se pare relevant, adica ce imi pasa mie ca persoana respectiva a cazut sau nu, si cine sunt eu sa zic daca e sau nu prost. S-a intamplat asta e.<\/p>\n
In al doilea rand nu-mi fac un obicei de a-l face prost pe cel care incearca sa iasa in evidenta. Mi se pare in regula ca ai ceva de spus, bravo – atat timp cat nu zici o prostie, ci zici ceea ce crezi e ok. Sunt de acord ca stii ceva pe langa toti ceilalti. Asta nu inseamna ca trebuie sa razi ca un dobitoc: „Pff ce prosti sunteti ca voi nu stiti”. Nu, nu sunt prosti.. a nu sti nu inseamna a fi prost. O alta idiotenie as putea zice. Cica prost e cel care nu stie. Nu e chiar asa.<\/p>\n
Ciudat este ca nimeni nu isi da seama cine e prostul. Pai uita-te-n jur. Vezi dobitocul ala care rade zgomotos de rasuna jumatate de oras cu vocea lui cretina. Nu-i prost ca rade, e prost ca rade de ceva ce nu a inteles. El crede ca e amuzant rau, niciodata nu se va vedea el ca fiind prost. Dar nu doar de asta, ci si pentru ca te duci la el si incerci sa ii explici. Se uita la tine cu nasul in sus, si incepe sa te nominalizeze si pe tine: „prost”.\u00a0Mai ciudat este ca ii explici, ii argumentezi si el refuza sa creada. „Nu te pune cu prostul ca el are mintea odihnita”- pai bineinteles ca el are mintea odihnita daca el e incapabil sa vada mai departe de limita gandirii lui. Totul e asa cum zice el, nu poate sa perceapa o alta idee, nu are cum: E prost.<\/p>\n
Partea mai nasoala, pe langa faptul ca in ochii prostului nu vei fi niciodata ceva mai mult decat un alt idiot care incearca sa-i contrazica teoria binefacerii, este si aceea ca reuseste sa isi gaseasca adepti. Intotdeauna un prost va fi sustinut de cel putin o persoana. Asta e o lege a naturii. Nu e prostia molipsitoare, ci lumea e pur si simplu fascinata de insistenta cu care prostul isi sustine ideea. Unii ar numi aceasta\u00a0 ca fiind incapatanare. Nu. Nu este. Iata si de ce: in primul rand o persoana incapatanata crede intr-adevar ceea ce zice. Prostul stie ca ceea ce zice nu e adevarat, dar ii place sa o sustina ca fiind adevarata pana cand pentru el va deveni un fel de crez. [Posibil sa se inchine pe seama lui in fata icoanei, dar asta nu e problema mea]<\/p>\n
Exista o posibilitate ca prostul sa fie subestimat. Lumea s-a grabit putin inainte sa scoata acest termen de sub dictionare. Stiati ca daca un elev care refuza sa copieze la un test este catalogat drept prost? Asta nu este doar o tampenie, si o dovada clara de cretinism. Cum [p.m.] poti critica pe cineva care refuza sa imite sau sa copieze? Nu inteleg. Cat de jos se poate ajunge cu asemenea idiotenii? Adica, sa fim un pic realisti: da a preferat sa ia un doi, dar a preferat sa-l ia si sa nu copieze. Sau cuvantul „destept” a devenit acum sinonim cu profitor sau oportunist. Nu inteleg. Nu are logica.<\/p>\n
Este intr-adevar o placere sa vezi cum elevii se considera a fi destepti atunci cand copiaza. Sa-i vezi ca atunci cand au test fug ca niste fetite speriate de bau bau in ultimele banci si rugandu-se la sf. Petru sa poate copia macar de-un cinci. Da, cred ca ma insel amarnic. Cred ca asta e dovada de curaj, „de barbatie” sau de desteptaciune.\u00a0 Oare cum va fi cand vor povesti mai departe: „Ba, eu sunt smecher si destept incat atunci cand venea un profesor sa ne dea lucrare, faceam caca pe mine si ma ducem in ultima banca si-mi faceam 15 mii de rugaciuni la colegi sa ma ajute sa copiez si eu macar un exercitiu sau doua”. Bravo! [R]<\/p>\n
Apoi urmeaza cei care sunt lipsiti de vicii. Nu fumeaza – prost. Nu bea – prost. Nu injura – prost. Cine naiba da drumul la aberatiile astea? Adica inteleg ai un viciu. Asta nu inseamna ca cei din jurul tau sunt obligati sa faca ca tine. Esti fumator – felicitari. In primul rand nu ai niciun drept sa-mi zici tu – mie (de exemplu) ca sunt prost pentru ca nu fumez. Hai sa iti amintesc cum te-ai apucat tu de fumat. Mi-e greu sa cred ca te-a batut ma-ta si tac-tu atat de tare incat sa te refugiezi in boscheti sa fumezi de nervi. Asta ar fi o explicatie plauzibila. Tu de fapt ai vazut 2 – 3 persoane majore fumand si ai zis ca: „hai sa fii si tu interesant” sa tragi un fum. Intr-adevar fumul te invaluie intr-un mister si atragi un anturaj „smecher”. Sunt sigur ca fumatul tau nu este o dovada de pupincurism pentru a fi acceptat de un grup de persoane. Si sa zicem ca sunt de-acord si cu asta si ca nu-mi pasa. De cand ai tu dreptul sa numesti [prostii] cand tu de fapt sugi o hartie cu rumegus?<\/p>\n
Ar fi bine ca prostia sa calmeze in jurul meu, nu-mi place sa scriu astfel de articole. . A… si referitor la cei care se vor grabi sa critice negativ acest articol: citeste-l cu atentie si vezi cum iti argumentezi concluzia, ca sa nu fiu nevoit sa scriu o parte secunda in care sa te includ si pe tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"