Divanul VIP: Cu prefectul Bacăului, într-un bar de rocări

Vineri seara am avut ocazia de a sta la masă cu cel mai înalt prefect al Bacăului, Constantin Scripăţ. Şi nu am zis prea înalt pentru a face mişto de faptul că a fost situat, într-una din zilele precedente, în mijlocul preoţilor la un târg de paşte organizat prin Cornişa, ci pentru că este, la propriu, cel mai înalt prefect pe care l-a avut Bacăul vreodată.

De altfel, Scripăţ pare genul de om puternic, bine clădit, de care nu ai avea să te iei dacă l-ai vedea pe stradă. Un fel de Goliath în administraţia bacoviană. Dacă ar fi să mai punem şi faptul că este vânător, adică un sportiv cu acte în regulă, atunci chiar că ar putea scuipa seminţe în capul oricui. Chiar şi în capul lui Boc, despre vom aminti pe parcurs.

Aşadar, prefectul întru-un bar de rocări, mai precis la crâşma lui Avram, este o producţie a Divanului VIP. Omul a ajuns cu o mică întârziere, s-a dus să-şi salute cunoscuţii, apoi a venit şi s-a aşezat la masă. Confuz ce-i drept – adică habar nu avea ce sunt ăia blogări. „Dacă ar fi s-o luăm pe auzite, mie mi s-a zis că voi sunteţi nişte caricaturi” – a spus dumnealui într-una din discuţii. Nu are rost să intrăm în detalii, omul s-a convins şi singur că suntem, totuşi, o forţă în penetrarea opiniei publice.

E genul de om care se încrede uşor în cineva şi care-şi poate schimba opinia despre un anume subiect. Se simte bine la locul faptei, nu-i place să fie fotografiat sau urmărit când face piaţa şi crede că prefectura, cu toate utilităţile sale, ar trebui să fie pusă la dispoziţia oricărui cetăţean, dacă acesta vine cu ceva de inters public. De altfel, ne-a povestit câteva din experienţa sa ca vânător şi câteva din experienţa sa ca miner. Va să zică, până şi Scripăţ e om.

În ciuda faptului că e prefect, Scripăţ a conversat cu Emil Boc de vreo 5 ori, de 2 ori faţă-n faţă, când l-a spurcat că n-are dig în Săuceşti (putea să-l scuipe şi-n cap, din partea mea, cu uşurinţă) şi de vreo 3 ori la telefon. Am înţeles că cel care l-ar fi atras în sfera de influenţă a PDL a fost Gabriel Berca şi că un prefect nu-şi permite la fel de mult cât şi-ar permite un ales, el fiind numit în funcţie.

Cele mai interesante poveşti sunt cele cu fosta echipă a primarului, a dat el nume dar nu le-am băgat de seama, şi cum şi-a obţinut el funcţia de viceprimar. Cică erau oameni normal care se adunau să facă o chetă şi să bea o bere, dar că lucrurile au luat o altă întorsătură. De altfel, cică el cu Stavarache nu s-au înghiţit încă de la început. Probabil că nu se cuvine să ai un viceprimar mai mare decât primarul, sau cine ştie.

Oricum, cert este că prefectul a promis că va soluţiona problema cu iluminarea prefecturii. A spus-o, îl credem. Dar nu cred şi motivul pentru care n-a făcut asta până acum. Adică: „n-am găsit becuri” e ca şi cum ai spune profesoarei că ţi-a mâncat căţelul tema. Pe bune.

Apropo de probleme, omul a explicat de ce face vizite periodice la groapa de gunoi şi s-a văzut şi la masă de că nu-i place mizeria. Adică din 10 în 10 minute se oprea din gesticulat şi fiind prins in discuţie, mătura cu mâinile firmiturile de pe masă. De altfel, şi păianjenii din prefectură au avut de suferit din cauza lui.

Şi ar fi multe de povestit, de la preferinţele politice, până la viaţa lui de miner sau nebunii care mai vin în audienţă la prefect. Dar nu-i bine să plictiseşti cititorul cu prea mult text. În plus, a promis că blogurile vor avea, începând de luni (18.04.2011) intrare în prefectură.

Aşteptăm telefonul lui Costică sau ce facem? 🙂

Au mai scris: www.criticati.ro (mulţam de poză), www.aghiuţă.com, www.kaysha.net, www.amalis.net