in Blog

Câteva soluţii pentru presa băcăuană

După cum s-a scris într-un articol precedent, C. B, un bun amic din presă, a sugerat ca pe viitor să nu mai fie puse doar critici, ci şi soluţii. Voi ţine cont de acea rugăminte şi prezint pe scurt câteva soluţii care, cel mai probabil, ar scoate presa băcăuană din criză:

1. Eliminarea articolelor de duzină. Majoritatea ziarelor din presa locală şi naţională au prostul obicei de a băga acele articole de duzină. Care sunt astea? Păi în fiecare an, la o anumită dată există o sărbătoare sau un eveniment care se repetă. Să zicem că începe şcoala: majoritatea ziarelor scriu despre cumpărturile de şcoală. Se ia un interviu la o tanti care zice că nu are bani şi cât de prost îi merge, dar tot are de unde să scoată vreo 1000 de lei ca să cumpere 2-3 caiete. Ăsta nu e un caz. Cam toţi românii păţesc aşa în fiecare an şi nu este nicio noutate pentru că niciodată nu vor fi bani. Cel mai bine ar fi ca aceste chestiuni să fie trecute într-o casetuţă de tip news flash şi aici să fie incluse următoarele: a început şcoala; azi se sărbătoresc 30 de ani de la…; a venit crăciunul; se lucrează la reţeaua de apă şi canalizare de pe strada cutare, băcăuanii au datorii la asociaţiile x, y, z. Şi cam atât, cu vreo 2-3 detalii despre. Dar să fie pe scurt şi fără prea mare tam-tam.

2. Cât mai multe articole investigative. Ştiu că C. B. avea dreptate când zicea că nu mulţi din Bacău se pot numi ziarişti şi că s-a dat o cu totul altă înţelegere termenului, dar cele mai bune articole sunt cele care au puţin piper prin ele. Să luăm partea cu opritul apei calde: A cui este vina, dacă nu a plătit cine nu a plătit, de ce nu a plătit, de ce nu i se taie doar lui ăla apa, de ce nu se fac demersuri să nu sufere toţi locatarii, ce cine dă vina asociaţia, de ce, are dreptate să dea vina pe x, de ce nu, etc. Un astfel de articol ar lua cam o săptămână pe puţin ca să fie dus la bun sfârşit, dar este ceva ce merită cu adevărat citit.

3. Terminarea cu pupatul în zona anusului patronului. Cel mai urât este să vezi când o publicaţie îţi oferă articole cu şi despre patron, fiul patronului, nevasta patronului, acţiunile patronului, fundaţia patronului, etc. E clar că e ceva la mijloc şi ziarul respectiv nu mai prezintă încredere. Cel mai rău este atunci când ziariştii iau totul personal, iar orice acuză la adresa şefului cu leafa devine o insultă la adresa propriei persoane. Vorba unui alt amic din presă, C. P. : “Să nu te intereseze ce fac ei in viaţa lor privată”.

Cam astea ar fi cele trei sugestii. Nu ştiu cât or fi de bune, dar măcar încerc să contribui cu ceva idei. Partea negativă este că acest articol nu va fi băgat în seama nici de strănepoţii ziariştilor actuali pentru că nu-i acuz, nu-i înjur şi nu le insult trusturile sau familiile. C’est la vie. Şi da, aş prefera ca un ziar să apară o dată pe săptămână şi să aibă conţinut de calitate, decât să apară în fiecare zi şi plin cu porcării şi mizerie.

Write a Comment

Comment